Când școala prinde rădăcini: cum învață copiii din România despre mediu cu mâinile în pământ
În curțile câtorva școli din România se întâmplă o mică revoluție tăcută. Nu are loc în bănci, ci afară, în aer liber, unde copiii învață cum să îngrijească roadele pământului, dar și cum să aibă încredere în ei, în ceilalți și în propriul viitor.
Este vorba e Edu Grădina, un proiect al echipei Formator cu Zvâc, coordonat de Luiza Florea.
„Edu Grădina este un proiect de învățare în afara sălii de clasă. O grădină în adevăratul sens al cuvântului, dar este și un spațiu de legat relație. Este și o sală de clasă afară, este și un spațiu vindecător și terapeutic”, explică Luiza.
Cum funcționează o Edu Grădină
Totul începe cu o echipă care intră într-o comunitate și petrece acolo aproximativ șase luni. În acest timp, copiii și profesorii participă la ateliere, învață despre permacultură, sustenabilitate, dezvoltare socio-emoțională și proiecte practice. Grădina este construită chiar de ei.
„Punem o floare lângă o roșie pentru că are nevoie de insecte, să poată să ajute roșia. Pregătim pământul, îl mulcim, după care plantăm răsaduri și ne asigurăm că udăm grădina”, spune Luiza Florea.
Grădinile nu sunt doar locuri de învățare, ci și de hrănire – la propriu
Într-o țară în care mulți copii vin la școală pe stomacul gol, o astfel de “grădină pedagogică” devine și sală de clasă, și sursă de hrană.
Luiza Florea: “Unul dintre copii a zis: “Doamna, e grozav acum că putem să mâncăm din grădina școlii atunci când nu avem de mâncare acasă”. Discuția a continuat. Cum ar fi să facem o salată cu ce avem în grădină? Cum ar fi să facem ca la restaurant și să învățăm și noi cum este la restaurant? Pentru că vorbim despre copiii din medii foarte vulnerabile.”
Edu Grădina nu se adresează doar elevilor. Profesorii sunt incluși activ, cu sesiuni de formare și sprijin pentru a duce lecțiile afară – la propriu.
„Ne dorim să ducem educația antreprenorială în grădină. Să folosim resursele locale, un petec de pământ, ca un spațiu de învățare în comunitate”, spune Luiza.
Profesorii sunt uneori sceptici, dar reacțiile se schimbă rapid.
„La finalul unei săptămâni de formare, o profesoară de matematică a zis: Cred că e o idee bună. O să încerc și eu proiectul acesta la clasa mea și o să-i scot afară pe copii.”
Poate cel mai emoționant aspect este transformarea copiilor care au probleme de adaptare în comunitatea școlară.
Luiza Florea: “Unul dintre copii a rămas două ore la una dintre plantări și m-am dus la doamna director s-o întreb cine este acest copil care mi-a arătat că știe să colaboreze. Știa cum să plivească roșiile, a condus o echipă de alți copii și a stat.
Era copilul cel mai problematic din școală, care folosea tot timpul cuvinte nepotrivite, cu o rată mare de absenteism și cu note foarte joase. Dar totuși copilul ăsta, în grădină, a căpătat un alt sens. El știa foarte bine să plivească și i-a învățat și pe alții. Și a căpătat încredere în el.”
Proiectul Edu Grădina a fost deja implementat în Viștea de Sus, Topraisar și Curcani, în școli din medii vulnerabile. Copiii sunt atât de entuziasmați încât le propun părinților să planteze și acasă, „ca la școală”.