Fermecătoarea Bucovina, așa cum nu o știu mulți români. Sadova, locul unde fânarele din lemn vechi par încremenite în timp

Drumurile șerpuite prin munți ne duc la oamenii care au înțeles că locul are un potențial fantastic.

Mulți revin acasă după zeci de ani petrecuți în străinătate și încep să-și promoveze locurile natale.

Transrarăul, considerat al treilea cel mai frumos drum din țară după Transfăgărășan și Transalpina, este pentru mulți turiști poarta de intrare în Bucovina.

Șoseaua de 27 de km lungime pornește din satul Chiril, urcă până la 1400 de metri altitudine și coboară apoi la Pojorâta, purtându-vă printr-un peisaj de poveste.

"Cu toate că nu sunt parcări amenajate de-a lungul șoselei, o să găsiți totuși zone în care puteți opri în siguranță să vă bucurați de priveliște și să faceți fotografii. Noi am ajuns lângă un izvor, așa că ne luăm și apă."

Aici, natura ne oferă primele daruri.

Luați în calcul și o drumeție până la Pietrele Doamnei. Se spune că atunci când au năvălit turcii, domnitorul Moldovei, Petru Rareș, și-a adăpostit familia aici, într-o peșteră. Stânci uriașe s-au desprins și au căzut peste inamici.

Dincolo de legende, Pietrele Doamnei sunt cât se poate de reale, au o înălțime de 70 de metri și oferă o priveliște fabuloasă. De aici puteți porni într-un circuit care durează aproximativ 2 ore și le puteți ira din toate unghiurile. Aveți nevoie însă de echipament adecvat.

Ne-am continuat drumul către satele din Bucovina și am făcut o oprire în Sadova. Un loc pitoresc, cu dealuri verzi, unde fânarele din lemn vechi par încremenite în timp. Aici, localnicii încă lucrează fânul cu furca. Bucuroși de oaspeți, vin la gard să intre în vorbă.

Cu obrajii încălziți de soare, Nelu Țăran ne-a mărturisit că fata lui este plecată în Danemarca. Se gândește să-i dea o bucată de pământ ca să o aducă acasă.

Au râs toți de Nelu când a luat un povârniș, dar acum este aur curat. Există însă și piedici, dacă vrei să muncești pământul, explică un bătrân din partea locului: "Partea proastă e că nu se găsesc oameni la lucru, să ajute."

Cătălin Lehaci a vrut să vadă și el cum se fac banii printre străini acum mai bine de opt ani. A lucrat în Franța, ca tăietor de lemne. Până într-o zi...

"Patronul, zul, a cerut să îi arăt fotografii cu colți de mistreți, eu fiind vânător, el la fel, și atunci, căutând fotografii să îi arăt, aveam și pozele cu casa și el m-a întrebat ceva de genul... ‘Tu ai o așa casă și lucrezi la mine?’ Și atunci, mai bine îmi dădea o palmă decât să îmi spună chestia aia."

În momentul acela, spune el, a înțeles că locul lui este la Sadova. S-a întors și a cumpărat un teren pe un vârf de deal, care oferă o panoramă excepțională. A instalat aici un leagăn înalt și îi invită pe oameni să cunoască Bucovina.

De un an, de când a amenajat locul, mii de turiști vin să ire peisajul. Intrarea costă 25 de lei.

Când coboară de pe deal, turiștii observă însă și stridențele.

Turist: "În loc să aibă casele de genul ăsta, și-au făcut câte o vilă de două-trei etaje, roz, mov, mult beton. Zona nu ar fi trebuit să ajungă așa."

Localnicii fac eforturi, totuși, ca să le ofere musafirilor o experiență plăcută. Aici, mesele sunt un răsfăț. Am vrut să vedem cum se face cașul care ne-a încântat la micul dejun și am ajuns la Iulian Bedrule. Are o fermă și o făbricuță chiar în sat.

Sadova nu este încă asaltată de turiști, mai ales dacă ajungeți în timpul săptămânii. Ați putea cunoaște astfel oamenii locului.

Sunt simpli, autentici, plini de viață și bucuroși să vă așeze cu ei la masă.