Cu ce gânduri au mers la vot unii români din mediul rural: „Să avem o alocație la copii. E puțin, față de țările din UE”

Unii au mers la târgurile de animale și păsări. Alții au ales slujba la biserică, ori au semnat condica la birtul din sat. Dar la un moment dat mai mult de jumătate s-au prezentat la urne.

Ce credeți că o să vă aducă noul președinte?

Bărbat: Sărăcie, ce…

Locuitorii din Bujoreni nu lasă afacerile de la marginea șanțului nici în ziua de alegeri. Sunt și mai mulți clienți ca de obicei, pentru că secțiile de votare sunt la o aruncătură de băț.

Oborul din fiecare duminică e singurul loc în care satul freamătă de viață.

Țăranii votează în grădinițe și școli măcinate de vreme și vremuri. Până să ajungă în cabină, adulții trec prin dovezi ale respectului pentru generațiile care vin.

Fațadele se fac bucăți la o simplă atingere. Sunt curți goale de jocuri, jucării și culoare.

Adulții își aruncă gunoaiele în spațiile de flori, sub geamul clasei. ”Grădinița” are mobilier scorojit şi rupt.

În universul copiilor, lipsit inclusiv de pansamentul și spirtul din trusa de urgență, pătrund detașați cei care leagă prin vot destinele țării, pentru următorii 5 ani.

Bărbat: Am votat.

Reporter: Multumit?

Bărbat: Foarte mulţumit.

Unii au venit la vot înainte să se apuce de lucru.

Alții așteaptă ca viața bună să vină imediat ce aplică ștampila.

„Să avem și noi o alocație la copii.
N-aveți alocație?
Avem, da e puțin. Față de țările la Uniunea Europeană.”

În Hotarele, voturile s-au adunat într-o clădire prăbușită pe jumătate, cu podul rupt locuit de porumbei.

În jumătatea care se ține fragil în picioare, membrii comisiei au adus de acasă preșuri, reșouri, tabureți și un scaun, ca oamenii să nu aplice ștampila sprijiniți de pereți.